Zâmbetul e pretext, aparenţele înşeală, viaţa e doar un test.

Început de primăvară

1 Martie, o zi ce zburdă pe aripi de primăvară, pictată în simboluri şi alintată de gingăşia ghioceilor. O zi în care bucuria, iubirea, norocul se strecoară prin firul alb-roşu, reprezentând începutul unui nou sentiment, chiar al unei noi vieţi.
Mărţişorul reprezintă firul zilelor din an tors de Baba Dochia în timp ce urca pe munte cu oile. În tradiţie se aseamănă cu firul vieţii omului, stăpânit la naştere de ursitoare. Se crede că minunatul semn al naturii renăscute aduce sănătate şi pauză la boli.
Arghezi îl definea drept „sărutare şi podoabă”. Fie că e trifoi cu patru foi, coşar, inimioară sau potcoavă, se poartă până când înfloresc cireşii sau trandafirii. Şi atunci nu se aruncă, ci se leagă de un pom înflorit, ca să ne aducă tot binele din lume.
La început a fost un şnur împletit în alb şi roşu, apoi un bănuţ sau o piatră preţioasă, dar dintotdeauna – o sărbătoare şi un obicei tradiţional românesc. Mărţişorul, la fel ca şi alte obiceiuri, se bazează pe credinţe şi practici diferite de la o zonă la alta. Ziua de 1 este un prag simbolic, de intrare într-un alt timp, într-o altă stare în care trebuie să te găsească pregătit. A fi pregătit înseamnă să te poţi apăra de tot ceea ce-ţi putea afecta integritatea înţeleasă ca aspiraţie de bine, de frumuseţe, de sănătate, de putere. Şnurul alb cu roşu, care în vechime însemna împletirea vieţii cu lumina, roşul simbolizând viaţa de la substitutul culorii sângelui, vitalitatea pe care sângele întotdeauna o exprimă, la alb, care însemna şi puritate, şi lumină, şi care duce la un alt tip de simbolism: roşu înţeles ca puterea Soarelui, ca putere fertilizatoare, şi albul, care înseamna lumina Soarelui care duce la creşterea plantelor. Dar mai are încă o calitate: lumina albă, lumina iernii, care insemnă răceală, frig, gheaţă. De aceea, mărţişorul luptă pentru vitalitate, pentru fecunditate, dar luptă şi pentru a elimina frigul şi răul acelei lumini albe. Simbolurile care se leagă de firele mărţişorului presupun năzuinţele omeneşti care oferă purtătorului puteri în plus: vitalitate, frumuseţe, puritate.
Mărţişorul se ţine între trei şi nouă zile, în funcţie de Baba Dochia: în Dobrogea acesta se poartă până când vin păsările călătoare, în Transilvania până când înfloresc primii arbuşti, iar în Muntenia, mărţişorul se pune pe un copac înflorit ca să te bucuri de flori, dar şi de rodul lor.
Aşadar, mărţişorul nu ne poate aduce decât lucruri bune şi un frumos şi încântător început de primăvară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu