Mi-e dor de tine. De tine cel de atunci... atunci... atunci când era frumos... Chiar dacă eşti lângă mine... tot de tine mi-e dor. Atunci era frumos. Acum e frumos. Dar frumosul s-a schimbat. Mi-e dor de tine. Uneori cred ca-ţi sunt un coşmar... un coşmar frumos. Vreau să fie totul ca înainte. Vreau să fie totul frumos. Totul ca atunci.
Ştii... tot mi-e dor. Ne vreau singuri... să vorbim, să ne simţim, să ne îmbrăţişăm. Vreau să te privesc adânc în ochii tăi mereu căprui intens şi plini de mândrie şi mister. Ochii tăi uneori atât de înduioşători şi blânzi şi atât de sfidători alteori. Mi-e dor de mâinile tale în jurul meu, de mirosul tău specific, de pielea ta, de pieptul tău...
Da... şi încă mi-e foarte dor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu