Metamorfoză **

Era ea. Ana. O fată simplă, drăguţă, mândră şi orgolioasă. De 4 luni se despărţise de prietenul ei Alexandru. A suferit mult chiar dacă ea a fost cea care a rupt relaţia pentru că a considerat că nu ţinea îndeajuns la el. Alex a avut o perioadă în care a căzut în vicii. Dar au trecut amândoi peste şi au rămas în relaţii foarte bune. Cu el a trăit primul sărut, prima îmbrăţişare, prima atingere. Ea era conştientă de faptul că el mereu va rămâne în inima ei.
Bianca era cea mai bună prietenă a Anei. O cunoştea, o înţelegea, o sprijinea. Era şi este prietena ei adevărată. Ana a stat toată vacanţa la ţară, după părerea ei "în pustietate având grijă de găini", dar Bianca îi povestea cum a cunoscut un băiat pe care a început să-l placă. Ana este o fată ce "împrumută" sentimentele şi senzaţiile celor apropiaţi şi încearcă să se pună în situaţia lor aşa că Bianca îi imbunătăţea starea.
Dar, pe 31 august Ana s-a întors în oraş foarte bucuroasă şi fericită că îşi va vedea prietenii care i-au lipsit foarte mult.
Pe 1 septembrie ea a ieşit cu Bianca şi Claudia în noul loc al fetelor. Era un parc urât, dar primitor, avea scrânciobe şi băieţi drăguţi şi de treabă.
Bianca le-a făcut cunoştinţă cu băieţii din gaşcă. A fost foarte ciudat şi nimeni nu vorbea cu nimeni. Era prima dată când se vedeau. Apoi fiecare şi-a văzut de treaba lui. Ana şi Claudia şi-au făcut o imagine oarecum proastă dar care avea să se schimbe pe parcurs.
În seara aceea, toată gaşca le-a condus pe fete în cartierul lor, nu foarte departe de parc. Pe drum, într-un anumit loc pe care şi acum Ana îl poate indica cu precizie, Mihai "i-a căzut cu tronc". A început să aibă fluturaşi în stomac şi brusc a observat că totul la el era frumos. Avea o privire profundă şi intensa, dar jucăuşă, era politicos şi foarte glumeţ. În special, avea pielea măslinie, mai inchisă la culoare, lucru ce dintotdeauna a atras-o şi a iubit la un băiat. Brusc, şi-a dat seama că începe să-l placă. Ajunsă acasă, a sunat-o imediat pe Bianca şi i-a povestit ce simţise. Bia i-a zis cuvinte frumoase despre Mihai, ceea ce l-a făcut să crească în ochii Anei. Era foarte fericită şi simţea că ceva îşi avea rostul.
Au fost împreună la un concert unde Anei i s-a făcut rău, iar Mihai a condus-o acasă în braţe şi avînd mare grijă de ea. Pentru prima dată s-a simţit protejată şi îndrăgită.
Ana i-a dat de înţeles lui Mihai că-l place, iar el a reacţionat la fel, dar în modul caracteristic şi plin de nesiguranţă la început. Dar zilele au trecut iar Ana a tras cu dinţii de ceea ce a vrut şi pe 10 s-a întâmplat. Erau împreună şi amândoi fericiţi. Pe 12 septembrie a fost primul lor sărut, stângaci dar plăcut şi înălţător. Ana s-a bucurat foarte mult, iar Claudia şi Bianca împreună cu ea. Totul a mers bine, deşi au fost unele scăpări pentru care au suferit amândoi, dar i-au apropiat într-un final. De 5 luni erau împreună... Ana era mereu visătoare şi zăpăcită dar Mihai era primul băiat de care se îndrăgostise cu adevărat. El era tot ce-şi putea dori de la un băiat. Deşi, de căteva ori a plâns noaptea, totul mergea bine. Dar s-a întâmplat ceea ce nu îşi dorea şi de care se temea de foarte mult timp. Din cauza unor greşeli pe care ea le-a făcut pentru binele relaţiei dar care au afectat-o fără să vrea. S-au despărţit. Ana suferea foarte mult şi încă suferă şi îşi dorea sî înţeleagă ce s-a întâmplat, să vadă totul prin ochii lui Mihai. În noaptea de după despărţire se trezea din senin şi începea să plângă pentru că mereu i se derulau două secvenţe în minte care o făceau să plângă. L-a visat, a plâns. Bianca şi Claudia nu ştiau ce să-i mai zică, ce să-i mai facă, cum să o oprească. La şcoala i-a fost rău. Seara a ajuns acasă şi s-a culcat.
Dimineaţă s-a trezit foarte obosită. Nu înţelegea de ce i-a sunat ceasul la ora 6. Avea un telefon diferit, camera era diferită, era acoperită cu o păturică foarte pufoasă şi specială şi îi plăcea camera ei, dar nu înţelegea ce s-a întâmplat. Casa era diferită. Totul era diferit, dar mintea ei recunoştea locul. Era camera lui Mihai. Dar el unde era? A mers la baie şi când s-a uitat în oglindă a avut un şoc. Se uita cu uimire şi nu îi venea să creadă. Dar s-a gândit să profite de asta. Chiar dacă era un vis, dorea să vadă lucrurile prin ochii lui. A persoanei de care ea era îndrăgostită, pe care încă o dorea şi care mereu era în mintea ei. A mers la şcoală în locul lui şi tuturor i s-a părut foarte ciudată... sau ciudat. În fine, a ajuns acasă.. adică la Mihai acasă. A deschis calculatorul şi i-a plăcut mult imaginea de pe desktop şi a fost uimită deoarece aceea o avea şi ea.
Brusc au revenit sentimentele şi gândurile pe care Mihai, probabil, le avea. Ana a început să se simtă foarte prost şi dezamăgită pentru că făcuse lucruri, ce lui Mihai nu-i plăceau, în descoperirile ei oarbe. Era dezamăgită de ea din perspectiva lui Mihai, dar şi a ei. Făcuse ceva ce nu şi-a dorit, s-a înşelat şi au ajuns unde nu vroia. Se ura. Era vina ei. A inţeles cum s-a simţit Mihai atunci.
Dar ştia că.. poate nu se mai putea întoarce. A început să plângă şi iar i s-a făcut rău. A cazut pe jos şi plângea. A adormit plângând. Dimineaţa când s-a trezit, era din nou ea, Ana. S-a întrebat ce s-a întâmplat cu Mihai. Dar şi el păţise acelaşi lucru. A vazut lucrurile prin ochii Anei. Şi părea că a înţeles.
Ziua Anei decurse foarte diferit. Avea o senzaţie ciudată... Simţea cum parcă lipseşte o jumătate din ea... era o senzaţie foarte stranie pe care nu o mai avusese până acum. Îşi dorea foarte mult să fie din nou în braţele lui Mihai. În ciuda tuturor celor întâmplate simţea că-l vrea din ce în ce mai mult şi tânjeşte după săruturile sale. Dar, era conştientă că trebuia să aştepte. Ceva din interiorul ei i-a zis asta. Ana nu ştia ce să facă... şi nu ştie nici acum... Aşteaptă...
VA URMA