Zâmbetul e pretext, aparenţele înşeală, viaţa e doar un test.

13 august

Văd apa. Văd munţii. Văd pădurea în care îmi doresc să mă pierd. Văd cum refuzi. Refuzi sentimente, senzaţii, trăiri, amintiri, adevăruri. Preferi interese, minciuni, necompletări. Uneori mi-aş dori să te urăsc deşi ştiu că în zadar mă gândesc la asta. Nu voi reuşi niciodată. Pentru că sunt prea bună, prea drăguţă şi incapabilă de unele lucruri de care tu mă crezi în stare.
Nici tu nu vrei să se întâmple asta. Asta însemnând tot ce tu faci. Refuzi, vrei să revii, răspunzi şi încerci iar să refuzi. Pentru că ştii că nu te vei putea stăpâni, nu mai răspunzi şi încerci să ignori deşi deabia te poţi stăpâni. Pentru toate astea ar trebui să te detest, să-mi bag picioarele, să uit, să nu mai încerc. Dar nu pot. Vreau să fac asta şi nu pot. Pur şi simplu nu pot. Dar azi am încercat să o las baltă. De aia văd munţii, văd apa, văd pădurea în care vreau să mă pierd. Deşi eşti la atâta distanţă (pentru moment) ştiu cum să te simt aproape, deşi nu vrei să fii, refuzi.
Nu vreau să-mi amintesc că va veni o zi, şi pentru mine, în care nu voi mai vrea, voi refuza. Deşi, ştiu, şi sunt sigură că niciodată, dar niciodată, nu voi alege interesele în defavoarea adevăratelor sentimente, trăiri, senzaţii şi dorinţe. Pentru că nu voi putea face asta niciodată. Să aleg să mă simt ca dracu alături de o persoană care NU mă completează, NU mă înţelege, NU-mi zice adevărul, NU mă acceptă şi multe alte NU-uri. Prefer multe alte DA-uri care nu sunt în imaginaţia mea, sunt în realitate. Vreau să mă simt în nori cu tine, să mă completezi, să mă înţelegi, să-mi zici adevărul, să mă accepţi, sprijini şi ajuţi. Şi ştii că vrei şi tu asta!!! Nu e timpul pierdut! Încearcă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu